În lumea de astăzi, Stepa Casimcea este un subiect care continuă să genereze interes și dezbatere. Fie din cauza impactului său asupra societății, a relevanței sale în istorie, fie a influenței sale asupra culturii populare, Stepa Casimcea rămâne astăzi un subiect de mare importanță. S-au cercetat și scris multe despre Stepa Casimcea de-a lungul anilor, iar relevanța sa nu a scăzut câtuși de puțin. De la origini și până la implicațiile sale în lumea modernă, Stepa Casimcea continuă să fie subiect de studii și cercetări în diferite discipline. În acest articol, vom explora diferite aspecte ale Stepa Casimcea și importanța sa în lumea de astăzi.
Stepa Casimcea
| ||
Localizarea sitului pe harta țării | ||
Poziția | ![]() ![]() ![]() | |
---|---|---|
Cel mai apropiat oraș | Hârșova | |
Coordonate | 44°45′39″N 28°26′39″E / 44.76083°N 28.44417°E[1] | |
Suprafață | 21.954,8 ha | |
Bioregiune | Stepică | |
Înființare | 2007 | |
Cod Natura 2000 | ROSPA0100 | |
Modifică date / text ![]() |
Stepa Casimcea este o zonă protejată (arie de protecție specială avifaunistică - SPA) situată în Dobrogea, pe teritoriile județelor Constanța și Tulcea[2].
Aria naturală se află în extremitatea nordică a județului Constanța (pe teritoriile administrative ale comunelor Pantelimon și Vulturu) și în cea sudică a județului Tulcea (pe teritoriile comunelor Baia, Baidaud, Casimcea, Stejaru și Topolog)[3], în imediata apropiere a drumului național DN22A, care leagă orașul Hârșova de localitatea Ciucurova[4].
Stepa Casmicea a fost declarată Arie de Protecție Specială Avifaunistică prin Hotărârea de Guvern nr. 1284 din 24 octombrie 2007 (privind declararea ariilor de protecție specială avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România)[5] și se întinde pe o suprafață de 21.954,8 hectare[6].
Aria protejată reprezintă o întindere aridă în Podișul Casimcei (subdiviziune geomorfologică a Podișului Dobrogean) încadrată în bioregiune geografică stepică (pajiști naturale, terenuri arabile cultivate, stepe, pășuni, păduri de foioase, păduri în tranziție); ce asigură condiții de hrană, cuibărit și viețuire pentru mai multe specii de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare. Situl este important atât pentru populațiile cuibăritoare (în perioada de migrație); cât și pentru cele care iernează aici[7].
La baza desemnării sitului se află mai multe specii avifaunistice (de migrație și pasaj) enumerate în anexa I-a a Directivei Consiliului European 147/CE din 30 noiembrie 2009 (privind conservarea păsărilor sălbatice)[8].
Specii de păsări protejate semnalate în arealul sitului: uliu cu picioare scurte (Accipiter brevipes), uliu-păsărar (Accipiter nisus), ciocârlie de câmp (Alauda arvensis), fâsă-de-câmp (Anthus campestris), acvilă-țipătoare-mică (Aquila pomarina), acvilă de câmp (Aquila heliaca), ciuf-de-pădure (Asio otus), bufniță (Bubo bubo), pasărea ogorului (Burhinus oedicnemus), șorecar mare (Buteo rufinus), ciocârlie-cu-degete-scurte (Calandrella brachydactyla), barză albă (Ciconia ciconia), barză neagră (Ciconia nigra),șerpar (Circaetus gallicus), erete de stuf (Circus aeruginosus), erete-vânăt (Circus cyaneus), erete alb (Circus macrourus), erete-cenușiu (Circus pygargus), porumbel gulerat (Columba palumbus), dumbrăveancă (Coracias garrulus), stăncuță (Corvus monedula), cuc (Cuculus canorus), ciocănitoarea de grădină (Dendrocopos syriacus), presură de grădină (Emberiza hortulana), presură de stuf (Emberiza schoeniclus), șoim de tundră (Falco rusticolus), șoim călător (Falco peregrinus), vânturel de seară (Falco vespertinus), muscar-gulerat (Ficedula albicollis), acvilă-porumbacă-mică (Hieraaetus pennatus), frunzăriță-galbenă (Hippolais icterina), rândunică roșcată (Hirundo daurica), rândunică de hambar (Hirundo rustica), sfrâncioc roșiatic (Lanius collurio), sfrâncioc cu frunte neagră (Lanius minor), sfrâncioc-cu-cap-roșu (Lanius senator), ciocârlie de pădure (Lullula arborea), privighetoare (Luscinia megarhynchos), ciocârlie de bărăgan (Melanocorypha calandra), prigoare (Merops apiaster), presură sură (Miliaria calandra), gaia neagră (Milvus migrans), codobatura albă (Motacilla alba), codobatura galbenă (Motacilla flava), pietrar răsăritean (Oenanthe isabellina), pietrar negru (Oenanthe pleschanka), grangur (Oriolus oriolus), pelicanul comun (Pelecanus onocrotalus), viespar (Pernis apivorus), turturică (Streptopelia turtur), silvie cu cap negru (Sylvia atricapilla), silvie de câmpie (Sylvia communis) sau silvie de zăvoi (Sylvia borin)[10].
În vecinătatea sitului se află câteva obiective de interes istoric, cultural și turistic; astfel: