În acest articol, vom explora subiectul Herculian (sit SCI) în profunzime, analizând impactul său asupra societății de astăzi și relevanța sa în diferite contexte. De la apariție, Herculian (sit SCI) a generat o dezbatere constantă în rândul experților și al populației generale, care caută să înțeleagă importanța sa în viața de zi cu zi. De-a lungul anilor, Herculian (sit SCI) a evoluat și a căpătat noi semnificații, ceea ce a condus la un interes sporit din partea cercetătorilor și a cercetătorilor pentru acest subiect. În acest sens, acest articol își propune să ofere o viziune cuprinzătoare asupra Herculian (sit SCI), abordând diferite abordări și oferind informații valoroase pentru cei interesați să-și extindă cunoștințele pe această temă.
Herculian
| ||
![]() | ||
Localizarea sitului pe harta țării | ||
Poziția | ![]() ![]() | |
---|---|---|
Cel mai apropiat oraș | Băile Tușnad | |
Coordonate | 46°12′02″N 25°42′48″E / 46.20056°N 25.71333°E[1] | |
Suprafață | 12.881 ha | |
Bioregiune | Alpină | |
Înființare | 2007 | |
Cod Natura 2000 | ROSCI0091 | |
Modifică date / text ![]() |
Herculian este un sit de importanță comunitară (SCI) desemnat în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a habitatelor naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate. Acesta este situat în partea central-estică a Transilvaniei (în județul Covasna), pe teritoriile administrative ale comunelor Bățani și Brăduț[2].
Aria naturală se află în etremitatea nord-vestică a județului Covasna (la limita teritorială cu județul Harghita), pe teritoriul nordic, nord-estic și nord-vestic al satului Herculian, în apropiere de drumul național DN12, care leagă municipiul Sfântu Gheorghe de Miercurea Ciuc[3].
Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România)[4] și se întinde pe o suprafață de 12.881 hectare[5].
Aria protejată reprezintă o zonă încadrată în bioregiune alpină (păduri de foioase, păduri de conifere, păduri în tranziție, pajiști și pășuni) aflată în Depresiunea Baraolt (la poalele Munții Harghitei) desemnată în scopul conservării a șase tipuri de habitate (Păduri de fasg de tip Asperulo-Fagetum, Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum, Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum, Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion), Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montana (Vaccinio-Piceetea), Păduri aluviale cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae)[6].
Situl adăpostește și asigură condiții de hrană și viețuire pentru mai multe specii faunistice (unele protejate prin lege și aflate pe lista roșie a IUCN; astfel: urs brun (Ursus arctos[7], cerb (Cervus elaphus L.), căprior (Capreolus capreolus), lup cenușiu (Canis lupus)[8], râs eurasiatic (Lynx lynx)[9] sau vidră de râu (Lutra lutra)[10].
În vecinătatea sitului se află mai multe obiective de interes turistic (lăcașuri de cult, monumente istorice); astfel: