Astăzi, vrem să dedicăm un spațiu pentru a vorbi despre Tinovul de la Fântâna Brazilor, un subiect care a căpătat relevanță în ultima vreme. Tinovul de la Fântâna Brazilor este o problemă care ne preocupă pe toți, deoarece are un impact direct asupra vieții noastre. Pe parcursul acestui articol, vom explora diferite aspecte și perspective legate de Tinovul de la Fântâna Brazilor, cu scopul de a oferi o viziune cuprinzătoare și completă asupra acestui subiect. Vom aborda importanța sa, evoluția ei în timp, implicațiile sale în societatea actuală și proiecția ei în viitor. Fără îndoială, Tinovul de la Fântâna Brazilor este un subiect fascinant care ne invită să reflectăm și să analizăm influența sa asupra contextelor noastre personale și colective.
Tinovul de la Fântâna Brazilor
| ||
Localizarea sitului pe harta țării | ||
Poziția | ![]() ![]() | |
---|---|---|
Cel mai apropiat oraș | Gheorgheni | |
Coordonate | 46°30′24″N 25°15′21″E / 46.50667°N 25.25583°E[1] | |
Suprafață | 41 ha | |
Bioregiune | Alpină | |
Înființare | 2007 | |
Cod Natura 2000 | ROSCI0244 | |
Modifică date / text ![]() |
Tinovul de la Fântâna Brazilor este un sit de importanță comunitară (SCI) desemnat în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a habitatelor naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate. Acesta este situat în estul Transilvaniei, pe teritoriul administrativ al județului Harghita[2].
Aria naturală se află în extremitatea vestică a județului Harghita (aproape de limita teritorială cu județul Mureș), pe teritoriul administrativ al comunei Corund[3], în apropierea drumului național DN13A, care leagă stațiunea Sovata de orașul Odorheiul Secuiesc[4].
Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România)[5] și se întinde pe o suprafață de 41 hectare[6].
Situl reprezintă o zonă montană cu pajiști naturale, turbării, păduri de conifere și terenuri arabile (încadrată în bioregiunea alpină a Munților Gurghiului, unitate de relief a Carpaților Moldo-Transilvani, ce aparțin lanțului muntos al Carpaților Orientali); ce conservă habitate naturale de tip: Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montană (Vaccino-Piceetea) și Turbării cu vegetație forestieră[7] și protejează arboret cu specii predominante de molid (Picea abies) și pin de pădure] (Pinus sylvestris), care vegetează alături de mesteacăn (Betula verrucosa), mesteacăn pufos (Betula pubescens) sau plop tremurător (Populus tremula); precum și arbusti cu specii de merișor de munte (Vaccinium vitis idaea) și afin (Vaccinium myrtillus)[8].
La baza desemnării sitului se află căteva specii de amfibieni și reptile enumerate în anexa I-a a Directivei Consiliului European 92/43/CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică[9], printre care: broasca-roșie-de-pădure (Rana dalmatina), broasca roșie de munte (Rana temporaria)[10], salamandră de foc (Salamandra salamandra) sau șopârla de munte (Zootoca vivipara)[11].
În vecinătatea sitului se află câteva obiective de interes istoric, cultural și turistic; astfel: