Subiectul Râul Vedea (sit SCI) este unul care a generat interes și dezbatere de-a lungul anilor. De la începuturile sale, Râul Vedea (sit SCI) a captat atenția persoanelor de toate vârstele și mediile. Pe măsură ce societatea a evoluat, la fel au evoluat sensul și relevanța lui Râul Vedea (sit SCI). În acest articol, vom explora istoria, impactul și implicațiile viitoare ale Râul Vedea (sit SCI), oferind o viziune cuprinzătoare și echilibrată care permite cititorilor să înțeleagă mai bine importanța sa în lumea de astăzi.
Râul Vedea (sit SCI) | |
![]() Situl la Peretu | |
Poziția | Argeș![]() |
---|---|
Coordonate | 44°02′06″N 25°09′15″E / 44.03497°N 25.15425°E |
Suprafață | 9.157,6 ha ![]() |
Înființare | ![]() |
Cod Natura 2000 | ROSCI0386 ![]() |
Modifică date / text ![]() |
Râul Vedea este o arie protejată (sit de importanță comunitară — SCI) din România întinsă pe o suprafață de 9.157,6 ha, integral pe uscat.
Centrul sitului Râul Vedea este situat la coordonatele 44°02′06″N 25°09′15″E / 44.034989°N 25.154278°E. Situl se întinde pe teritoriul administrativ al comunei Bârla din județul Argeș; cele ale comunelor Corbu, Crâmpoia, Șerbănești, Ghimpețeni, Icoana, Movileni, Nicolae Titulescu, Tufeni și Văleni din județul Olt și pe cele ale comunelor Balaci, Buzescu, Călinești, Didești, Dobrotești, Drăcșenei, Drăgănești de Vede, Mavrodin, Măldăeni, Nanov, Nenciulești, Peretu, Plosca, Rădoiești, Săceni, Scrioaștea, Sfințești, Stejaru și Vedea; și pe cele ale municipiilor Alexandria și Roșiorii de Vede din județul Teleorman.[1]
Situl Râul Vedea a fost declarat sit de importanță comunitară (ROSCI0386) în septembrie 2011 pentru a proteja 13 specii de animale.[2][3]
Situată în ecoregiunea continentală, aria protejată conservă cinci habitate naturale: Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin, Păduri ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, din lungul marilor râuri (Ulmenion minoris), Păduri balcano-panonice de cer și gorun, Păduri dacice de stejar și carpen și Zăvoaie de Salix alba și Populus alba.[3]
La baza desemnării sitului se află mai multe specii protejate:[2]