În lumea de astăzi, Izvoarele sulfuroase submarine de la Mangalia joacă un rol vital în viața de zi cu zi a oamenilor. Fie ca sursă de inspirație, ca obiect de studiu sau ca referință istorică, Izvoarele sulfuroase submarine de la Mangalia este o temă care nu încetează să surprindă și să-i fascineze pe cei care se adâncesc în vastul său univers. De-a lungul anilor, Izvoarele sulfuroase submarine de la Mangalia a captat atenția cercetătorilor, artiștilor, oamenilor de știință și iubitorilor de cunoaștere, care și-au dedicat ore și ore de studiu și contemplare înțelegerii importanței acesteia în societate. În acest articol, vom explora diferitele fațete ale Izvoarele sulfuroase submarine de la Mangalia și vom descoperi modul în care a avut impact asupra diferitelor domenii ale vieții umane.
Izvoarele sulfuroase de la Mangalia
| ||
![]() | ||
Localizarea sitului pe harta țării | ||
Poziția | ![]() ![]() | |
---|---|---|
Cel mai apropiat oraș | Mangalia | |
Coordonate | 43°48′48″N 28°35′54″E / 43.81333°N 28.59833°E[1] | |
Suprafață | 382 ha | |
Bioregiune | Pontică | |
Înființare | 2007 | |
Cod Natura 2000 | ROSCI0094 | |
Modifică date / text ![]() |
Izvoarele sulfuroase submarine de la Mangalia alcătuiesc un sit de importanță comunitară (SCI) desemnat în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a habitatelor naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate. Acesta este situat în partea sud-estică a României, pe teritoriul administrativ al județului Constanța[2].
Aria naturală se află în extremitatea sud-estică a județului Constanța, în partea portuară estică a orașului Mangalia, aproape de drumul național DN39, care leagă orașul Eforie de Mangalia[3].
Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România)[4] și se întinde pe o suprafață de 382 hectare[5].
Aria protejată reprezintă zona nisipoasă (și stâncăriile submarine din Marea Neagră) încadrată în bioregiune pontică, aflată în imediata vecinătate a portului Mangalia; ce adăpostește o gamă variată de vegetație și faună marină[6].
Situl a fost desemnat în scopul conservării unor habitate de interes comunitar de tip: Bancuri de nisip acoperite permanent de un strat mic de apă de mare, Recifi și Nisipuri și zone mlăștinoase neacoperite de apă de mare la reflux[7] și protejării unui specii de iarbă de mare (Zostera noltii) și a unei comunități de alge din specia Cystoseira barbata[8].
Alte specii de floră și faună marină semnalate în arealul sitului[9]:
Floră cu specii de: iarbă de mare (Zostera noltii, specia aflată pe lista roșie a IUCN[10]) și alge (verzi, roșii) cu specii de: Cladophora vagabunda, Ceramium rubrum și Cystoseira sp..
Fauna este constituită din pești cu specii de: guvid (Gobius cobitis), guvidul de nisip (Pomatoschistus minutus)[11]; crabi cu specii de Diogenes pugilator, Eriphia verrucosa, moluște cu specii de Solen marginatus sau scoici din specia Paphia aurea[12].
În vecinătatea sitului se află mai multe obiective de interes istoric, cultural și turistic; astfel:
Reportaj