Munții Călimani (sit SPA)

În acest articol, vom explora Munții Călimani (sit SPA) din diferite perspective, analizând importanța acestuia în diverse contexte și impactul său asupra societății actuale. Munții Călimani (sit SPA) este un subiect/element/persoană care a captat atenția diferitelor sectoare, generând dezbateri și reflecție în jurul relevanței sale astăzi. Pe parcursul acestui articol, vom examina aspectele cheie legate de Munții Călimani (sit SPA), evidențiind influența acestuia în diferite domenii și proiecția sa viitoare. Printr-o analiză detaliată și critică, vom căuta să pătrundem în complexitatea Munții Călimani (sit SPA), oferind cititorului o viziune completă și multidimensională asupra subiectului. Alăturați-vă nouă în această călătorie pentru a descoperi adevărata esență a lui Munții Călimani (sit SPA) și impactul său asupra societății noastre contemporane!

Munții Călimani (sit SPA)

Situl la Poiana Negrii
Harta locului unde se află
Harta locului unde se află
PozițiaBistrița-Năsăud
România
Coordonate47°07′51″N 25°10′47″E ({{PAGENAME}}) / 47.1309328°N 25.1796528°E
Suprafață29.160,1 ha  Modificați la Wikidata
Înființare  Modificați la Wikidata
Cod Natura 2000ROSPA0133  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Munții Călimani este o arie protejată (arie de protecție specială avifaunistică — SPA[1]) din România întinsă pe o suprafață de 29.160,1 ha, integral pe uscat.

Localizare

Situl se întinde pe teritoriile administrative ale județelor Bistrița-Năsăud (Bistrița Bârgăului), Harghita (Bilbor, Toplița), Mureș (Lunca Bradului, Răstolița, Stânceni) și Suceava (Șaru Dornei, Dorna Candrenilor, Panaci, Poiana Stampei).[2] Centrul sitului Munții Călimani este situat la coordonatele 47°07′51″N 25°10′47″E / 47.130933°N 25.179653°E ({{PAGENAME}}).

Înființare

Situl Munții Metaliferi a fost declarat arie de protecție specială avifaunistică (ROSPA0133) în octombrie 2011[1] pentru a proteja mai multe specii avifaunistice.[3][4] Acesta se suprapune cu ariile protejate Doisprezece Apostoli, Jnepenișul cu Pinus cembra - Călimani, Parcul Național Călimani și Rezervația Lacul Iezer din Călimani.

Biodiversitate

Situată în ecoregiunea alpină a Munților Călimani, aria protejată nu include niciun habitat protejat.[4]

La baza desemnării sitului se află 95 specii de păsări ocrotite la nivel european[3] sau aflate pe lista roșie a IUCN; astfel: uliu porumbar (Accipiter gentilis), uliu păsărar (Accipiter nisus), pițigoi codat (Aegithalos caudatus), minuniță (Aegolius funereus), ciocârlie de câmp (Alauda arvensis), fâsă de pădure (Anthus trivialis), fâsă de munte (Anthus spinoletta), drepnea neagră (Apus apus), acvilă de munte (Aquila chrysaetos), acvilă țipătoare mică (Aquila pomarina), ciuf de pădure (Asio otus), mătăsar (Bombycilla garrulus), cocoș de mesteacăn (Bonasa bonasia), bufniță (Bubo bubo), șorecar comun (Buteo buteo), șorecar încălțat (Buteo lagopus), cânepar (Carduelis cannabina), sticlete (Carduelis carduelis), scatiu (Carduelis spinus), cojoaică de pădure (Certhia familiaris), florinte (Chloris chloris), mierlă de apă (Cinclus cinclus), botgros (Coccothraustes coccothraustes), porumbel de scorbură (Columba oenas), porumbel gulerat (Columba palumbus), corb (Corvus corax), cioară de semănătură (Corvus frugilegus), stăncuță (Corvus monedula), cristel de câmp (Crex crex), cuc (Cuculus canorus), lăstun de casă (Delichon urbica), ciocănitoare cu spatele alb (Dendrocopos leucotos), ciocănitoare pestriță mare (Dendrocopos major), ciocănitoare neagră (Dryocopus martius), presură galbenă (Emberiza citrinella), măcăleandru (Erithacus rubecula), șoimul rândunelelor (Falco subbuteo), șoim călător (Falco peregrinus), vânturel roșu (Falco tinnunculus), muscar gulerat (Ficedula albicollis), muscar mic (Ficedula parva), muscar negru (Ficedula hypoleuca), cinteză (Fringilla coelebs), cinteză de iarnă (Fringilla montifringilla), gaiță (Garrulus glandarius), ciuvică (Glaucidium passerinum), rândunică (Hirundo rustica), capîntortură (Jynx torquilla), sfrâncioc roșiatic (Lanius collurio), sfrâncioc mare (Lanius excubitor), forfecuța gălbuie (Loxia curvirostra)[5], ciocârlie de pădure (Lullula arborea), mierlă de piatră (Monticola saxatilis), codobatură galbenă (Monticola flava)), codobatură de munte (Motacilla cinerea), muscar sur (Muscicapa striata), alunar (Nucifraga caryocatactes), pițigoi de brădet (Parus ater), pițigoi moțat (Parus cristatus), pițigoi mare (Parus major), pițigoi sur (Parus palustris), pițigoi albastru (Parus caeruleus), vrabie de casă (Passer domesticus), vrabie de câmp (Passer montanus), potârniche (Perdix perdix), viespar (Pernis apivorus), codroș de munte (Phoenicurus ochruros), codroș de pădure (Phoenicurus phoenicurus), pitulice sfârâitoare (Phylloscopus sibilatrix), pitulice de munte (Phylloscopus collybita), pitulice fluierătoare (Phylloscopus trochilus), coțofană (Pica pica), ciocănitoare de munte (Picoides tridactylus), ciocănitoare verzuie (Picus canus), brumăriță de stâncă (Prunella collaris), brumăriță de pădure (Prunella modularis), mugurar (Pyrrhula pyrrhula), aușel nordic (Regulus regulus), aușel sprâncenat (Regulus ignicapillus), mărăcinar (Saxicola rubetra), sitar de pădure (Scolopax rusticola), țiclean (Sitta europaea), huhurez mare (Strix uralensis), huhurez mic (Strix aluco), silvie cu cap negru (Sylvia atricapilla), silvie de câmp (Sylvia communis), silvie mică (Sylvia curruca), cocoș de munte (Tetrao urogallus), pănțăruș (Troglodytes troglodytes), mierlă (Turdus merula), sturzul cântător (Turdus philomelos), mierlă gulerată (Turdus torquatus), sturzul de vâsc (Turdus viscivorus) și pupăză (Upupa epops).[6]

Note

  1. ^ a b Hotărârea Guvernului nr. 1284/2007 privind declararea ariilor de protecție specială avifaunistică, ca parte integrantă a rețelei ecologice Natura 2000 în România
  2. ^ e-consultare.gov.ro Lista consolidată a ariilor protejate din România - Munții Călimani (sit SPA); accesat la 10 aprilie 2025
  3. ^ a b „Natura 2000 Standard Data Form for Munții Călimani”. Accesat în . 
  4. ^ a b „Munții Călimani”. biodiversity.europa.eu. Accesat în . 
  5. ^ - The IUCN Red List of Threatened Species - Loxia curvirostra; accesat la 11 aprilie 2025
  6. ^ Directiva Consiliului Europei nr.147 din 30 noiembrie 2009, privind conservarea păsărilor, accesat la 10 aprilie 2025

Vezi și